Heart-fragments

Il auzeam strigandu-mi numele. Buzele lui frumoase frematand usor. Trenul se departa. Acum abia il puteam vedea.
Dar nu regret. I-am lasat bagajele mele, pachetul cu tigari, amintiri vechi si colbaite de ani.
Am mers un timp in urma lui, apoi m-am oprit. M-am asezat turceste pe calea ferata si am scos o tigareta mototolita din buzunarul de la piept.
Am aprins-o dupa care am aruncat bricheta. Am inhalat fumul fara miros, tusind, cu ochii intredeschisi.
Din spatele meu, din trecut, un alt tren se auzea venind. Lui aveam sa-i incredintez sufletul meu mocnind stins.
Probabil ca undeva, pe drum, o pala de vant imi stinse tigara si ii imprastie scrumul prin vazduhul mai putin albastru decat ochii lui.

One Fall

" Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii au ramas singuri. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma..."


Mi s-a parut ca am dormit atat de mult,incat visul avut atarna ca o amintire grea pe sufletul meu.
In acea noapte l-am visat pe el.
Sub cerul colorat de artificii venise toamna. S-a asezat usor langa mine si a zambit, si purta in par ruginiul frunzelor si al castanelor salbatice.
Dupa ce m-a privit pret de o clipa cu ochii tulburi,si-a lasat capul in jos. Cerul
s-a stins.
A ramas asa putin timp apoi, brusc, si-a scutura pletele incarcate de zapada.
O paleta de culori a aprins vazduhul.
Am intins mana incet spre el, o mana plina cu amintiri si stele. Stiam ca e departe si singur, ca mine.
Si am ramas in umbra. Intre noi, un perete de stele se asternuse... de atunci, de demult, din prima toamna ce a urmat dupa O Vara.

Imi aduc aminte un basm, o sa ti-l spun candva, poate,dar toamna nu se spun basme.


Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, vara...
Trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec...
... si tremurul mainii care-l cauta.
Anii mei tineri au sunat a cantec...
... dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana...
... si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.

In casa cu trandafiri albi a rasunat un glas de clopot -prevestind moarte sau nunta- Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata.
Cant cu mana intinsa subt cerul gol,ca odinioara ei neimpacati la raspantii de drum :


" Ascultati voi toti, bucuria si durerea mea."

Amintirile Ploii (a doua parte)

Am avut timp sa vad toate formele pe care "frumosul" le-a putut lua in lume.
Doar oamenii au ramas la fel. De fapt nu,s-au schimbat in mai rau. Nu am simtit niciodata ca apartin acestei lumi rele, nepasatoare, egoiste. Poate ca undeva departe mai exista o lume. Si poate ca eu apartin acelei lumi.
Am fost intrebata odata: daca as avea o putere supraomeneasca, pe care as alege-o?
Poate creaturile din jurul meu asteptau alt raspuns, dar eu am ales puterea de a citi gandurile.
- De ce? au fost curiosi sa afle.
- Pentru mine..., amraspuns si poate ca aceia din acelasi univers cu al meu, putinii rataciti pe Pamant, m-au inteles.
Oricum raspund acum: Pentu mine, pentru a stii ce gandeste el, ce ascunde irisul de nepatruns al ochilor sai.
L-am observat in tacere un timp. Era neatent, nepasator sau doar visator? Eu, care citeam oamenii cu atata usurinta, nu l-am inteles.
Cand vorbeam era amuzant, se comporta ca un adolescent, copilaros si pervers laolalta. Se dadea singur de gol, spunea multe lucruri despre el, dar am realizat ca nu eram unica persoana care le stia.
In acea seara ne-a despartit ploaia. In ciuda zambetului sau ce se vroia reusit, am simtit zidurile care ne tineau departe. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca pe unele chiar eu le ridicam, poate sa-mi protejez inima slaba de grindina de sentimente ce se anunta a veni.
Si tot el a fost celcare mi-a spus:
" Tu nu ma cunosti."
Am vrut sa-i raspund, dar am tacut.
" Sper doar ca nu esti asa cum te cunosc eu."

For my beloved sky

Alb

Cu rasfrangeri de clabuci rasari primavara
Pe al florilor de zarzar argintiu suspin.
Cu ochii inchisi, visez. Aseara a nins
Ca in vis, pe crengile de zarzar a rasarit primavara.

Sagetari de soare strapung prin panza cerului
Si a norilor umbre se unduiesc in ochii ei
Cu sclipiri navalnice de soare si de flori de tei
Si, ca in vis, pe crengile de zarzar a rasarit primavara.

Cu lungi sonate s-au prelins lacrimile norilor pe cer,
Ca valurile stinghere de spuma ce se zdrobesc de stanci
Si stropii de vant, de soare, de cer ce cad in abisuri-adanci…
…de alb.

Alones

" Frumos e uratul, uratul frumos
Cu aripi deschise prin vantul cetos." (W.S.)


Cand scriu, imi storc sufletul si il fac cerneala si cand scriu metamorfozez cerneala si o fac suflet. Sufletul meu e al meu, cel din interior, si al oamenilor, cel de pe hartie.
Dar e acelasi suflet. Prea mare, greu si plin ca sa il tin in interiorul unei inimi mici cat un pumn.

The world always hurts us. The wounds bleed. We stitch these wounds, even if still crying.

Escape to the stars

Vara aceasta, ca o punere in scena a "Verii" scrise de mine, a inceput o ploaie nesfarsita cu stele. Si stelele se confundau cu artificiile hipnotizante pe panza fada a unui cer. Vara aceasta mi-a pictat in culori pastelate ca sunt singura, si totusi nu sunt singura in singuratatea mea.
 Si vara aceasta s-a terminat, a devenit amintire.
 "A venit Toamna/ Acopera-mi inima cu ceva/ Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta"
 Imi simt inima grea si simt cerul gri. Oare Toamna inseamna tristete? 
Mi s-a aratat ca nu e asa, dar totusi am ramas trista. 
 Poate uneori as vrea doar sa plutesc pe un nor, sa vad lumea, sa citesc,sa cant la pian si poate la chitara, sa ascult muzica, sa intalnesc pe cineva 'special', sa iubesc, sa fie din nou si mereu Vara.
 Nu cred in miracole,dar sper...( si nu stiu care e diferenta)Zambesc vag. 
 Poate ma gandesc la El. Din nou si mereu. Baiatul acela care seamana cu Ploaia si cu Vara...

 Viata mea e un lan de secara. Si fiecare clipa e ca un fluture care se desprinde usor de pe ea si isi ia zborul. Departe. Nu imi mai apartine mie, nu mai e  Eu, e altceva, e trecut. 
 Viata mea e un cer de vara. Si, fara sa fie nori, fiecare strop de ploaie care cade  e asa de trist... pentru ca a cazut; e asa de vesel... pentru ca aminteste pamantului de existenta unui cer.
 Viata mea e un cires in floare. Si caderea de petale intristeaza ciresul, pentru ca isi pierde podoaba, dar caderea de petale bucura ciresul, pentru ca sub ploaia lui doi indragostiti privesc visatori cerul, sau poate un lan de secara; pentru ca, in ciuda faptului ca e trecator, cei care il admira ii doresc sa fie etern.
 Viata mea e un album cu amintiri. Si fiecare poza e un vis frumos de demult avut...
                          - Viata mea e un basm -

      ...alaturi de tine.