One Fall

" Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii au ramas singuri. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma..."


Mi s-a parut ca am dormit atat de mult,incat visul avut atarna ca o amintire grea pe sufletul meu.
In acea noapte l-am visat pe el.
Sub cerul colorat de artificii venise toamna. S-a asezat usor langa mine si a zambit, si purta in par ruginiul frunzelor si al castanelor salbatice.
Dupa ce m-a privit pret de o clipa cu ochii tulburi,si-a lasat capul in jos. Cerul
s-a stins.
A ramas asa putin timp apoi, brusc, si-a scutura pletele incarcate de zapada.
O paleta de culori a aprins vazduhul.
Am intins mana incet spre el, o mana plina cu amintiri si stele. Stiam ca e departe si singur, ca mine.
Si am ramas in umbra. Intre noi, un perete de stele se asternuse... de atunci, de demult, din prima toamna ce a urmat dupa O Vara.

Imi aduc aminte un basm, o sa ti-l spun candva, poate,dar toamna nu se spun basme.


Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, vara...
Trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec...
... si tremurul mainii care-l cauta.
Anii mei tineri au sunat a cantec...
... dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana...
... si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.

In casa cu trandafiri albi a rasunat un glas de clopot -prevestind moarte sau nunta- Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata.
Cant cu mana intinsa subt cerul gol,ca odinioara ei neimpacati la raspantii de drum :


" Ascultati voi toti, bucuria si durerea mea."