Cerul

 Toamna tese panze aurii peste mare.Adoarme orasul incet.
Ma plimb pe faleza, sub ploaia marunta a valurilor zdrobite de stanci.Sub cerul trist
si senin apa clatina corabii de hartie spre soare.
 Il vad pe o banca, singur in mijlocul multimii.Tine in maini un caiet gros cu foi albe si un creion. Imi raresc pasii.Trec pe langa el.Visand.

- Domnisoara, nu doriti un portret?
 Aud o voce stranie, nu e metalica asemeni celor ale negustorilor care isi vand produsele, e naturala , subtire.In spatele ei ghicesc ascuns un zambet.
  Il privesc,aplecat asupra caietului, cu barbia ridicata putin, buzele intredeschise visator si ochi aproape goi, tulburi intr-u catva.Nu il simt, e transparent, dar real.Cu siguranta e real.Ii caut privirile.
Tremur incet, inchizandu-ma in mine.
  "Unde esti?"
Eu? El?
 Nebunia ma cuprinde si imi controleaza fiecare miscare.Intind mana spre el si ii mangai parul castaniu ondulat. Ii infasor buclele pe degete ca pe niste inele. Dar nu indraznesc sa ii ating fata.Ii ghicesc respiratia calda, umana.
 Realitatea ma tine inca departe.Sunt ei, toti cei din jur, dintre noi si mai e si ea, soarele, si sunt si eu, luna. Atunci el e cerul?

Baiatul insista sa imi schiteze ochii pe o bucata e hartie. Cedez.
 Ma opresc si privesc sfruntator vazduhul. De ce iubesc cerul?
 Pentru ca e albastru... Nu, nu sunt atat de superficiala  incat sa vad doar culoarea.
 Pentru ca e etern?
 Atunci realizez cat de singur e cerul, dar ce pamanteni par ei toti, toti in afara de el.
  " Unde se duce timpul?"
Intrebari goale, fara raspuns.
Dar ce e timpul?

 O foaie alba de harite. Asta mi-a ramas de la el.
" E atat de mare lumea din suletul tau incat nu o pot cuprinde"

Dar el a ramas acolo, pe banca,aplecat asupra caietului. Poate inceaca sa cuprinda sufletul meu intr-un ciob de cer.

 Uneori trec pe langa el toamna. Visand.

Heart-fragments

Il auzeam strigandu-mi numele. Buzele lui frumoase frematand usor. Trenul se departa. Acum abia il puteam vedea.
Dar nu regret. I-am lasat bagajele mele, pachetul cu tigari, amintiri vechi si colbaite de ani.
Am mers un timp in urma lui, apoi m-am oprit. M-am asezat turceste pe calea ferata si am scos o tigareta mototolita din buzunarul de la piept.
Am aprins-o dupa care am aruncat bricheta. Am inhalat fumul fara miros, tusind, cu ochii intredeschisi.
Din spatele meu, din trecut, un alt tren se auzea venind. Lui aveam sa-i incredintez sufletul meu mocnind stins.
Probabil ca undeva, pe drum, o pala de vant imi stinse tigara si ii imprastie scrumul prin vazduhul mai putin albastru decat ochii lui.

One Fall

" Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii au ramas singuri. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma..."


Mi s-a parut ca am dormit atat de mult,incat visul avut atarna ca o amintire grea pe sufletul meu.
In acea noapte l-am visat pe el.
Sub cerul colorat de artificii venise toamna. S-a asezat usor langa mine si a zambit, si purta in par ruginiul frunzelor si al castanelor salbatice.
Dupa ce m-a privit pret de o clipa cu ochii tulburi,si-a lasat capul in jos. Cerul
s-a stins.
A ramas asa putin timp apoi, brusc, si-a scutura pletele incarcate de zapada.
O paleta de culori a aprins vazduhul.
Am intins mana incet spre el, o mana plina cu amintiri si stele. Stiam ca e departe si singur, ca mine.
Si am ramas in umbra. Intre noi, un perete de stele se asternuse... de atunci, de demult, din prima toamna ce a urmat dupa O Vara.

Imi aduc aminte un basm, o sa ti-l spun candva, poate,dar toamna nu se spun basme.


Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, vara...
Trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec...
... si tremurul mainii care-l cauta.
Anii mei tineri au sunat a cantec...
... dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana...
... si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.

In casa cu trandafiri albi a rasunat un glas de clopot -prevestind moarte sau nunta- Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata.
Cant cu mana intinsa subt cerul gol,ca odinioara ei neimpacati la raspantii de drum :


" Ascultati voi toti, bucuria si durerea mea."